Cornelius Drăgan-***

Cornelius  Drăgan  s-a născut la Vaslui, pe 1 septembrie 1981. A urmat liceul teoretic Mihail Kogălniceanu, Vaslui, secția filologie. A absolvit în 2004 Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor  (Al. I. Cuza din Iași) și în 2014 Facultatea de Psihologie (Al. I. Cuza. din Iași). Are și două mastere în Studii Europene și în Managementul Resurselor Umane absolvite la aceeași universitate.

A publicat versuri în Convorbiri literare, Vatra, Scriptor, Hyperion, Timpul, Conta, Baaadul literar, Revista Nouă, Urmuz, New York Magazin Cultural, Tribuna, Ramuri, Lumina, Literadura etc.

Premii:

-premiul  al-II-lea la  secțiunea poezie-debut girată  de „Literatura de azi”, la Festivalului-Concurs Național de Literatură „Alexandru Macedonski”;

-premiul Special la Secțiunea poezie la Festivalul Național „Virgil Carianopol”, 27-29 mai 2016;

-premiul editurii Junimea, al revistei Vatra, respectiv al revistei Scriptor la Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni   Luceafărul…”,   ediţia   a   XXXV-a,   10-12   iunie   2016,   Botoşani;

-premiul  al-II-lea la secțiunea  poezie și  premiul revistei  „Convorbiri  Literare” la Concursul Național de Creație Literară  „Avangarda XXII”, Ediția a XVIII-a, Bacău, 29 septembrie – 1 octombrie 2016;

-premiul revistei „Prăvălia culturală” secțiunea poezie primit în cadrul  celei de-a XXXVIII-a ediţii a Concursului Naţional de Poezie „Traian Demetrescu”, Craiova, 5 noiembrie 2016;

-premiul   revistei   „Impact”   la   secțiunea   poezie   în   cadrul   Festivalului-Concurs   Naţional   de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” – ediţia a XLVIII-a, 2016;

Volumul  de debut  „Mușcătura fluturelui japonez” i-a  apărut la finele lunii noiembrie 2016 la editura Junimea, Iași, pentru care  a primit premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova precum și premiul USR filiala Iași.

***

trece timpul

iar tu devii o păpușă cu lacrimi

care suferă după trupul din copilarie

de fapt ești

un fals

un mic poem stricat la masa bogaților

nu ai cuvinte de spus

nu exiști decât pentru a executa

ordinile și fricile altora

cum să vezi rotundul din lume

cum să gândești

cum să respiri aer curat

te uiți la oameni și spui

uite sunt ei supraviețuitorii

cei mulți dintre voi nu o să prindeți 60 de ani

nu o să vă creșteți nepoții

nu veți duce mâna la tâmplă să

filosofați cu firele albe

voi supraviețuitorii de azi

muritorii de mâine

nu veți mai fi actuali pe facebook

nu veți mai cunoaște bolile dramele

țării

nu veți mai simti nimic

veți sta cuminți frumos îmbrăcați

în sacouri de satin

și veți ignora viața

***

femeie

nu mai sunt fiul tău

în contorsionarea timpului

aud voci

durerea izolării devine o mișcare

centrifugă

încerc să fug

 să scap

ieșirea din pasivitate

creează  falsa senzație

de a fi

***

se maschează legătura  dintre mine și tine

sângele meu este

sânge crud

mă trezesc brusc primul

gând în izolare

„cât timp ia luminii să invadeze irisul

cu formele tale”

ridic umerii-n gol

un amalgam de cadre pasive cu noi

neîmpărtășiți

apoi tăcerea întunericul haosul

fragilitatea ta o

simt prin tot orașul